În primvară, înainte să lăsăm porumbeii să zboare, trebuie să le oferim o hrana dietetică pentru a evita o îngrasare în exces care ar îngreuna zborul. Acest tip de hrană constă în amestecul de grâu, orz, orzoaică şi porumb, fiecare componentă reprezentând o pătrime din produsul final.
Timp de 3-4 săptămâni porumbeii sunt lăsaţi să zboare liber în jurul crescatoriei. Pe durata primelor zboruri, porumbeii vor primi în apa de băut, 1 lingură de miere şi două comprimate de aspirină la un litru de apă. Acest amestec va ajuta la scăderea febrei musculare ce poate apărea după un timp mare de repaus, având efect antiinflamator şi analgezic.
Aceste antrenamente în jurul crescătoriei se fac de două ori pe zi: dimineaţa devreme şi seara înainte de lăsarea întunericului. Administrarea hranei se face la intrarea în adăpost a porumbeilor. Durata antrenamentelor creşte progresiv, de la 10-15 minute până la 2 ore dimineaţa şi seara. Pe măsura creşterii efortului, se administrează amestecul de apă cu miere şi aspirină precizat anterior.
După zborul în jurul crescătoriei, urmează antrenamentele de la distanţă, pe direcţia rutei de zbor. Acestea au loc prin transportarea porumbeilor la o anumită distanţă de adăpost şi lansarea lor pentru a se întoarce la cuib. Multe oraşe au cluburi locale de columbofilie care pun la dispoziţia membrilor clubului maşini pentru transportul porumbeilor în perioada antrenamentelor. Acest lucru este util în cazul în care crescătorii nu deţin maşini proprii pentru transport.
Antrenamentele se încep de la 10-15 km şi se cresc progresiv distanţele cu câte 15 km în fiecare zi de antrenament ajungându-se la distanţe de 100 de km sau mai mari. Zilele de antrenament trebuie programate din două în două zile pentru a da timp de odihnă porumbeilor. Ultimele două antrenamente se fac la intervale mai mari de timp, 5-7 zile, iar înaintea concursului se oferă o săptămână de pauză porumbeilor.
Este recomandat ca lansările, mai ales la pui, să fie făcute individual. Aceastea obligă porumbelul să gândească mai mult, alegându-şi singur direcţia de zbor şi dezvoltându-şi capacitatea de orientare. La lansarea în stol, porumbeii slabi se vor ţine după cei puternici. În timpul concursurilor, când porumbeii sunt lansaţi deodată, ei trebuie să ştie să se desprindă şi să-şi urmeze fiecare direcţia către adăpostul său.
Chiar dacă lansările individuale sunt mai greu de realizat, mai ales pentru crescătorii care au peste 60-70 de porumbei, ele trebuie efectuate măcar de câteva ori înaintea concursurilor. Individual, este lansat câte un porumbel pe rând atunci când cel anterior dispare în orizont.
Porumbeii au multe calităţi înnascute, dar ei trebuie puşi în situaţii care să le stimuleze abilităţile de zbor prin antrenamente individuale şi chiar de grup dacă este greu de procedat altfel.
Pierderile porumbeilor de zbor şi evitarea pierderilor
Mulţi columbofili se întreabă de ce porumbeii lor, chiar campioni, se pierd în zbor şi nu se mai întorc la adăpost? Uneori, se pierd şi în zboruri care le-au mai făcut şi anterior. Să vedem câteva motive ce pot duce la pierderea porumbeilor şi cum putem să evitam ca acestea să aiba loc.
Un prim motiv de dispariţie a porumbeilor ar fi vremea. Vânturile cu forţă mare pot să ducă cu ele chiar şi porumbei puternici. Curenţii de aer pot să îi împingă la o înalţime mare de până la 1500 m în sus. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de faptul că la sol este doar o adiere mică de vânt, căci porumbeii care zboară în înălţime riscă să fie prinşi de curenţii care circulă doar în acea parte.
Un alt motiv pentru dispariţia porumbeilor este acela că se pot încurca cu alte stoluri de porumbei. De asemenea, pentru porumbeii care zboară în stoluri şi nu au aceeaşi intensitate în zbor, porumbeii slabi se pot pierde. Cu atât mai mult cu cât stolul întreg zboară împotriva vântului, porumbeii slabi când nu reuşesc să ţină pasul, se vor lăsa duşi de vânt în direcţia opusă de zbor a întregului stol, căci aşa vor zbura mai uşor şi mai lejer. Cu ei se mai pot rupe şi alţi porumbei şi duşi de curent, la momentul când vor dori să se întoarca, le va fi foarte greu, ei ajungând în zone prea îndepartate.
O manifestare de rea voinţă care poate face ca porumbeii să nu revină acasă este braconajul. Porumbeii pe care îi lăsăm să zboare pot fi prinşi de oameni care îi ţin închişi în ciuda faptului că au inele la picioare care dovedesc existenţa unui stăpân. Acesta este de fapt un furt al porumbeilor fie pentru comercializarea lor, fie pentru consumul propriu.
Să vedem acum nişte modalităţi de combatere a cauzelor care duc la dispariţia porumbeilor. Trebuie în primul rând să nu lăsăm porumbeii să zboare dacă vremea nu este prielnica zborului. Cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la prima ieşire din adăpost după terminarea iernii. Dupa o iarnă întreagă de stat înăuntru, porumbeii nu sunt antrenaţi şi s-au dezobişnuit să zboare, iar un efort prea mare din prima zi ar putea să-i doboare. Deci să ne alegem cu grijă prima zi a anului în care ei vor zbura.
Bineînţeles, acest lucru este valabil şi în restul zilelor de zbor, dacă condiţiile atmosferice nu sunt prielnice, cel mai bine este amânarea zborului din ziua respectivă.
Trebuie să avem grijă să nu obosim excesiv porumbeii, pentru că atunci cand vor întalni un curent de aer, ei sa îl poată birui. În acest sens, porumbeii trebuie să aibă zile de odihnă între zboruri, iar porumbeii care au pui, trebuie lăsaţi să îi crească, deoarece acest lucru implica un efort în plus. Puii, trebuie de asemenea menajaţi, şi nu trebuie incluşi prea repede în zborul porumbeilor maturi. Ei trebuie să-şi întarească singuri puterile şi abia după aceea vor putea ţine pasul cu porumbeii maturi din stol.
Hrănirea şi tratarea în mod natural în timpul concursurilor
Hrănirea şi tratarea în timpul concursurilor este diferită de la crescător la crescător. În general aceştia se împart în două tabere: cei care folosesc medicamente şi cei care folosesc produse naturiste. Cel mai bine este să administrăm cu moderaţie şi raţionalitate medicamentele sintetice şi atunci când se pot folosi înlocuitori în produsele naturale, să le folosim fără ezitare.
Folosirea de medicamente în mod constant le va crea porumbeilor o imunitate artificială, ce poate ceda în orice moment. Există unele energizante pe care unii crescători le dau porumbeilor pentru a le spori capacitatea şi dorinţa de zbor din timpul concursurilor. Aceastea sunt interzise de către regulamentele multor concursuri, iar cei care le practică sunt deobicei scoşi din concurs şi nu mai au dreptul de a participa la alte etape ale concursului pentru o perioadă de timp, depinzând de regulamentul fiecărui concurs în parte.
Cum am mai spus, produsele naturale ar trebui alese în orice moment în defavoarea medicamentelor. Tratamentele naturiste sunt cu atât mai bune în primul an de viaţă al porumbeilor pentru a se forma o imunitate naturală cât mai ridicată, iar în primele patru luni de viaţă porumbeii ar trebui să primească o hrană bogată în proteine, cum ar fi mazarea. Acest tip de hrană este considerat a fi cel mai bun pentru dezvoltarea lor.
Există mai multe produse naturale pe care crescătorii le folosesc pentru hrănirea şi tratarea porumbeilor în timpul concursurilor. Printre acestea se numără usturoiul, drojdia de bere, oţetul de mere şi mierea de albine.
Practica dovedeşte că atât mierea cât şi usturoiul, reprezintă un izvor natural pentru reglarea metabolismului porumbeilor. De asemenea are valoare însemnata în tratarea bolilor produse de bacterii şi ajută la recuperarea porumbeilor după efortul depus la concursuri şi la recuperarea după tratamente îndelungate cu medicamente sintetice. Acestea ajută mult digestia. Usturoiul este un antibiotic natural protejând porumbeii de virusuri şi de parazitoza intestinală cunoscută sub numele de viermişori.
Usturoiul, cam o căpăţână de usturoi, se poate administra în apa de băut a porumbeilor după ce a stat la macerat o săptămână într-un litru de apă. Se poate adăuga şi miere, după care se mai lasă 3 zile la macerat. Există de asemenea ulei de usturoi care nu se pune în apă, ci în mâncarea porumbeilor împreună cu drojdia de bere pentru a se recupera după efort. Uleilul de usturoi se găseşte la farmaciile cu stoc naturist.
Drojdia de bere, pulbere sau solidă, fiind bogată în complexul de vitamine B ajută la producerea substanţelor răspunzătoare de funcţiile hepatice, cardiace şi circulatorii. Este foarte bine a fi folosită în timpul concursurilor, dar şi înaintea acestora deoarece măreşte rezistenţa la oboseală, favorizează activitatea musculară şi uşurează eliminarea toxinelor. Pentru admistrare, se pune un cub de drojdie de bere din comerţ în 2 kg de mâncare pentru porumbei. Dacă în hrana amestecată cu drojdie se pune şi usturoi, atunci acesta nu mai trebuie folosit şi în apa de băut.
Oţetul de mere previne salmonella şi tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din oţetul de mere omoară bacteriile din intestine ce provoacă această bacterie. În cazul tricomonazei, oţetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amestecă 20 ml de oţet de mere cu 2 litri de apă. Acest amestec se da alternativ din două în două zile.
Mierea îmbunătăţeşte ritmul cardiac, favorizând circulaţia sanguină din artere. Mai îmbunătăţeşte de asemenea fixarea calciului în oase. Mierea se dă porumbeilor înainte şi după cursă pentru a le spori energia. Pentru administrare, se amestecă o lingură de miere la doi litri de apă. Acest amestec se dă porumbeilor de două ori pe săptămână. Trebuie totuşi o atenţie sporită la miere, căci depăşirea dozei poate să provoace diaree. La administrarea de miere, se poate adăuga şi puţin suc de lămâie, căci acidul ascorbic creşte rezistenţa la boli.
Pe lângă alimente, este necesar ca adăpostul porumbeilor să fie aerisit şi uscat, pentru a nu se dezvolta bacterii în încăperile unde porumbeii petrec cel mai mult timp, iar pentru a avea porumbei puternici şi sănătoşi, selecţia este cea mai importantă. Trebuie să renunţăm la porumbeii care sunt mereu slăbiţi şi fără dorinţă de zbor. Importantă este şi pregatirea şi antrenarea porumbeilor. Daca un porumbel nu este antrenat, îi va fi greu să îşi revină dupa concurs. Ei nu trebuie îndopaţi cu medicamente şi vitamine, căci un porumbel puternic şi bine întreţinut îşi va reveni şi fără tratamentele sintetice. Totuşi, în momentul în care porumbeii devin bolnavi, soluţia indicată este să folosim medicamentele pentru tratarea lor.
Zborul şi sistemul magnetic de ghidare
Porumbeii sunt speciali deoarece ei pot zbura foarte repede. De fapt, unii pot zbura chiar şi cu 80 km pe oră. Porumbeii au de asemenea şi nişte instincte puternice care îi ajută să se întoarcă acasă, chiar de foarte departe, spre deosebire de alte păsări de casă, cum ar fi canarii sau papagalii.
Activitatea electrică a muşchiilor cozii porumbeilor a fost întregistrată în timpul a cinci moduri de deplasare aeriana şi terestră. Electromiografia muşchiilor cozii a corelat mişcari muşchiilor aripilor, picioarelor şi trunchiului. În zbor, muşchii caudali sunt activi în anumite faze cu fiecare bătaie din aripi, înregistrându-se diferite schimbări în tiparul electromiografiei, schimbări la aterizare, decolare, şi la zbor.
Oamenii de ştiinţă spun că porumbeii folosesc mici particule magnetice localizate la nivelul ciocului pentru a detecta câmpurile magnetice ale planetei noastre. Porumbeii îşi folosesc această aptitudine pentru a-şi crea o hartă a acestui câmp şi apoi o folosesc pentru a zbura înapoi la cuibul lor. Pentru a demonstra aceste declaraţii s-au făcut o serie de teste ce au avut un rezultat pozitiv.
antrenamentele individuale sunt mult-mult mai eficiente. De multe ori ne vin porumbei straini impreuna cu ai nostri de la vreo etapa…oare de ce? Sunt stolari carora le e frica sa zboare singuri, sa se desparta si in felul asta zboara ca satelitul dupa un porumbel mai hotarat.
Antrenamentul nu-l fac neaparat cu un porumbel la 3 minute – ci lansari dupa ce precedentul a disparut la orizont. De ce unii ajung inaintea mea acasa iar altii dupa 1-2 ore? In felul asta fiecare munceste si vine pe capul lui. E foarte interesant de observat cum unii pornesc in directia opusa, iar altii direct spre casa fara a da macar ture.
Si mai e un amanunt: la aceste antrenamente pot gresi pentru ca fiind de la distanta relativ mica, reusesc intr-un final sa ajunga acasa…dar din greseli invata foarte mult. Ati observat ca porumbeii pierduti pe drum 1-2 saptamani, daca revin apoi, au o orientare trasnet? Eu cred ca isi dau seama unde au gresit in orientare si isi rafineaza simtul in felul asta.
metode antrenamente
Unii crescatori prefera antrenamentele cu lansare in grup, altii cu lansare individuala.
Unii prefera sa lanseze din toate punctele cardinale, altii doar pe ruta de zbor.
Unii antreneaza progresiv: 5,10,20,40,80,100, altii fac salturi mari
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Timp de 3-4 săptămâni porumbeii sunt lăsaţi să zboare liber în jurul crescatoriei. Pe durata primelor zboruri, porumbeii vor primi în apa de băut, 1 lingură de miere şi două comprimate de aspirină la un litru de apă. Acest amestec va ajuta la scăderea febrei musculare ce poate apărea după un timp mare de repaus, având efect antiinflamator şi analgezic.
Aceste antrenamente în jurul crescătoriei se fac de două ori pe zi: dimineaţa devreme şi seara înainte de lăsarea întunericului. Administrarea hranei se face la intrarea în adăpost a porumbeilor. Durata antrenamentelor creşte progresiv, de la 10-15 minute până la 2 ore dimineaţa şi seara. Pe măsura creşterii efortului, se administrează amestecul de apă cu miere şi aspirină precizat anterior.
După zborul în jurul crescătoriei, urmează antrenamentele de la distanţă, pe direcţia rutei de zbor. Acestea au loc prin transportarea porumbeilor la o anumită distanţă de adăpost şi lansarea lor pentru a se întoarce la cuib. Multe oraşe au cluburi locale de columbofilie care pun la dispoziţia membrilor clubului maşini pentru transportul porumbeilor în perioada antrenamentelor. Acest lucru este util în cazul în care crescătorii nu deţin maşini proprii pentru transport.
Antrenamentele se încep de la 10-15 km şi se cresc progresiv distanţele cu câte 15 km în fiecare zi de antrenament ajungându-se la distanţe de 100 de km sau mai mari. Zilele de antrenament trebuie programate din două în două zile pentru a da timp de odihnă porumbeilor. Ultimele două antrenamente se fac la intervale mai mari de timp, 5-7 zile, iar înaintea concursului se oferă o săptămână de pauză porumbeilor.
Este recomandat ca lansările, mai ales la pui, să fie făcute individual. Aceastea obligă porumbelul să gândească mai mult, alegându-şi singur direcţia de zbor şi dezvoltându-şi capacitatea de orientare. La lansarea în stol, porumbeii slabi se vor ţine după cei puternici. În timpul concursurilor, când porumbeii sunt lansaţi deodată, ei trebuie să ştie să se desprindă şi să-şi urmeze fiecare direcţia către adăpostul său.
Chiar dacă lansările individuale sunt mai greu de realizat, mai ales pentru crescătorii care au peste 60-70 de porumbei, ele trebuie efectuate măcar de câteva ori înaintea concursurilor. Individual, este lansat câte un porumbel pe rând atunci când cel anterior dispare în orizont.
Porumbeii au multe calităţi înnascute, dar ei trebuie puşi în situaţii care să le stimuleze abilităţile de zbor prin antrenamente individuale şi chiar de grup dacă este greu de procedat altfel.
Mulţi columbofili se întreabă de ce porumbeii lor, chiar campioni, se pierd în zbor şi nu se mai întorc la adăpost? Uneori, se pierd şi în zboruri care le-au mai făcut şi anterior. Să vedem câteva motive ce pot duce la pierderea porumbeilor şi cum putem să evitam ca acestea să aiba loc.
Un prim motiv de dispariţie a porumbeilor ar fi vremea. Vânturile cu forţă mare pot să ducă cu ele chiar şi porumbei puternici. Curenţii de aer pot să îi împingă la o înalţime mare de până la 1500 m în sus. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de faptul că la sol este doar o adiere mică de vânt, căci porumbeii care zboară în înălţime riscă să fie prinşi de curenţii care circulă doar în acea parte.
Un alt motiv pentru dispariţia porumbeilor este acela că se pot încurca cu alte stoluri de porumbei. De asemenea, pentru porumbeii care zboară în stoluri şi nu au aceeaşi intensitate în zbor, porumbeii slabi se pot pierde. Cu atât mai mult cu cât stolul întreg zboară împotriva vântului, porumbeii slabi când nu reuşesc să ţină pasul, se vor lăsa duşi de vânt în direcţia opusă de zbor a întregului stol, căci aşa vor zbura mai uşor şi mai lejer. Cu ei se mai pot rupe şi alţi porumbei şi duşi de curent, la momentul când vor dori să se întoarca, le va fi foarte greu, ei ajungând în zone prea îndepartate.
O manifestare de rea voinţă care poate face ca porumbeii să nu revină acasă este braconajul. Porumbeii pe care îi lăsăm să zboare pot fi prinşi de oameni care îi ţin închişi în ciuda faptului că au inele la picioare care dovedesc existenţa unui stăpân. Acesta este de fapt un furt al porumbeilor fie pentru comercializarea lor, fie pentru consumul propriu.
Să vedem acum nişte modalităţi de combatere a cauzelor care duc la dispariţia porumbeilor. Trebuie în primul rând să nu lăsăm porumbeii să zboare dacă vremea nu este prielnica zborului. Cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la prima ieşire din adăpost după terminarea iernii. Dupa o iarnă întreagă de stat înăuntru, porumbeii nu sunt antrenaţi şi s-au dezobişnuit să zboare, iar un efort prea mare din prima zi ar putea să-i doboare. Deci să ne alegem cu grijă prima zi a anului în care ei vor zbura.
Bineînţeles, acest lucru este valabil şi în restul zilelor de zbor, dacă condiţiile atmosferice nu sunt prielnice, cel mai bine este amânarea zborului din ziua respectivă.
Trebuie să avem grijă să nu obosim excesiv porumbeii, pentru că atunci cand vor întalni un curent de aer, ei sa îl poată birui. În acest sens, porumbeii trebuie să aibă zile de odihnă între zboruri, iar porumbeii care au pui, trebuie lăsaţi să îi crească, deoarece acest lucru implica un efort în plus. Puii, trebuie de asemenea menajaţi, şi nu trebuie incluşi prea repede în zborul porumbeilor maturi. Ei trebuie să-şi întarească singuri puterile şi abia după aceea vor putea ţine pasul cu porumbeii maturi din stol.
Hrănirea şi tratarea în mod natural în timpul concursurilor
Hrănirea şi tratarea în timpul concursurilor este diferită de la crescător la crescător. În general aceştia se împart în două tabere: cei care folosesc medicamente şi cei care folosesc produse naturiste. Cel mai bine este să administrăm cu moderaţie şi raţionalitate medicamentele sintetice şi atunci când se pot folosi înlocuitori în produsele naturale, să le folosim fără ezitare.
Folosirea de medicamente în mod constant le va crea porumbeilor o imunitate artificială, ce poate ceda în orice moment. Există unele energizante pe care unii crescători le dau porumbeilor pentru a le spori capacitatea şi dorinţa de zbor din timpul concursurilor. Aceastea sunt interzise de către regulamentele multor concursuri, iar cei care le practică sunt deobicei scoşi din concurs şi nu mai au dreptul de a participa la alte etape ale concursului pentru o perioadă de timp, depinzând de regulamentul fiecărui concurs în parte.
Cum am mai spus, produsele naturale ar trebui alese în orice moment în defavoarea medicamentelor. Tratamentele naturiste sunt cu atât mai bune în primul an de viaţă al porumbeilor pentru a se forma o imunitate naturală cât mai ridicată, iar în primele patru luni de viaţă porumbeii ar trebui să primească o hrană bogată în proteine, cum ar fi mazarea. Acest tip de hrană este considerat a fi cel mai bun pentru dezvoltarea lor.
Există mai multe produse naturale pe care crescătorii le folosesc pentru hrănirea şi tratarea porumbeilor în timpul concursurilor. Printre acestea se numără usturoiul, drojdia de bere, oţetul de mere şi mierea de albine.
Practica dovedeşte că atât mierea cât şi usturoiul, reprezintă un izvor natural pentru reglarea metabolismului porumbeilor. De asemenea are valoare însemnata în tratarea bolilor produse de bacterii şi ajută la recuperarea porumbeilor după efortul depus la concursuri şi la recuperarea după tratamente îndelungate cu medicamente sintetice. Acestea ajută mult digestia. Usturoiul este un antibiotic natural protejând porumbeii de virusuri şi de parazitoza intestinală cunoscută sub numele de viermişori.
Usturoiul, cam o căpăţână de usturoi, se poate administra în apa de băut a porumbeilor după ce a stat la macerat o săptămână într-un litru de apă. Se poate adăuga şi miere, după care se mai lasă 3 zile la macerat. Există de asemenea ulei de usturoi care nu se pune în apă, ci în mâncarea porumbeilor împreună cu drojdia de bere pentru a se recupera după efort. Uleilul de usturoi se găseşte la farmaciile cu stoc naturist.
Drojdia de bere, pulbere sau solidă, fiind bogată în complexul de vitamine B ajută la producerea substanţelor răspunzătoare de funcţiile hepatice, cardiace şi circulatorii. Este foarte bine a fi folosită în timpul concursurilor, dar şi înaintea acestora deoarece măreşte rezistenţa la oboseală, favorizează activitatea musculară şi uşurează eliminarea toxinelor. Pentru admistrare, se pune un cub de drojdie de bere din comerţ în 2 kg de mâncare pentru porumbei. Dacă în hrana amestecată cu drojdie se pune şi usturoi, atunci acesta nu mai trebuie folosit şi în apa de băut.
Oţetul de mere previne salmonella şi tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din oţetul de mere omoară bacteriile din intestine ce provoacă această bacterie. În cazul tricomonazei, oţetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amestecă 20 ml de oţet de mere cu 2 litri de apă. Acest amestec se da alternativ din două în două zile.
Mierea îmbunătăţeşte ritmul cardiac, favorizând circulaţia sanguină din artere. Mai îmbunătăţeşte de asemenea fixarea calciului în oase. Mierea se dă porumbeilor înainte şi după cursă pentru a le spori energia. Pentru administrare, se amestecă o lingură de miere la doi litri de apă. Acest amestec se dă porumbeilor de două ori pe săptămână. Trebuie totuşi o atenţie sporită la miere, căci depăşirea dozei poate să provoace diaree. La administrarea de miere, se poate adăuga şi puţin suc de lămâie, căci acidul ascorbic creşte rezistenţa la boli.
Pe lângă alimente, este necesar ca adăpostul porumbeilor să fie aerisit şi uscat, pentru a nu se dezvolta bacterii în încăperile unde porumbeii petrec cel mai mult timp, iar pentru a avea porumbei puternici şi sănătoşi, selecţia este cea mai importantă. Trebuie să renunţăm la porumbeii care sunt mereu slăbiţi şi fără dorinţă de zbor. Importantă este şi pregatirea şi antrenarea porumbeilor. Daca un porumbel nu este antrenat, îi va fi greu să îşi revină dupa concurs. Ei nu trebuie îndopaţi cu medicamente şi vitamine, căci un porumbel puternic şi bine întreţinut îşi va reveni şi fără tratamentele sintetice. Totuşi, în momentul în care porumbeii devin bolnavi, soluţia indicată este să folosim medicamentele pentru tratarea lor.
Zborul şi sistemul magnetic de ghidare
Porumbeii sunt speciali deoarece ei pot zbura foarte repede. De fapt, unii pot zbura chiar şi cu 80 km pe oră. Porumbeii au de asemenea şi nişte instincte puternice care îi ajută să se întoarcă acasă, chiar de foarte departe, spre deosebire de alte păsări de casă, cum ar fi canarii sau papagalii.
Activitatea electrică a muşchiilor cozii porumbeilor a fost întregistrată în timpul a cinci moduri de deplasare aeriana şi terestră. Electromiografia muşchiilor cozii a corelat mişcari muşchiilor aripilor, picioarelor şi trunchiului. În zbor, muşchii caudali sunt activi în anumite faze cu fiecare bătaie din aripi, înregistrându-se diferite schimbări în tiparul electromiografiei, schimbări la aterizare, decolare, şi la zbor.
Oamenii de ştiinţă spun că porumbeii folosesc mici particule magnetice localizate la nivelul ciocului pentru a detecta câmpurile magnetice ale planetei noastre. Porumbeii îşi folosesc această aptitudine pentru a-şi crea o hartă a acestui câmp şi apoi o folosesc pentru a zbura înapoi la cuibul lor. Pentru a demonstra aceste declaraţii s-au făcut o serie de teste ce au avut un rezultat pozitiv.
Antrenamentul nu-l fac neaparat cu un porumbel la 3 minute – ci lansari dupa ce precedentul a disparut la orizont. De ce unii ajung inaintea mea acasa iar altii dupa 1-2 ore? In felul asta fiecare munceste si vine pe capul lui. E foarte interesant de observat cum unii pornesc in directia opusa, iar altii direct spre casa fara a da macar ture.
Si mai e un amanunt: la aceste antrenamente pot gresi pentru ca fiind de la distanta relativ mica, reusesc intr-un final sa ajunga acasa…dar din greseli invata foarte mult. Ati observat ca porumbeii pierduti pe drum 1-2 saptamani, daca revin apoi, au o orientare trasnet? Eu cred ca isi dau seama unde au gresit in orientare si isi rafineaza simtul in felul asta.
Unii crescatori prefera antrenamentele cu lansare in grup, altii cu lansare individuala.
Unii prefera sa lanseze din toate punctele cardinale, altii doar pe ruta de zbor.
Unii antreneaza progresiv: 5,10,20,40,80,100, altii fac salturi mari